Zi de zi

2010-02-22T00:50:00.000-08:00

Dacă nici o minte de pe pământ nu se gândeşte la tine, exişti oare cu adevărat? O întrebare care ar trebui să şi-o adreseze fiecare, o întrebare care ne ajută într-o oarecare măsură să ne găsim rostul în viaţă.

Nu mai filosofez pe această temă, dar vă las vouă onoarea şi, totodată, provocarea de a comenta acest aspect.

Încă un început

2010-02-14T13:31:00.000-08:00

Era şi timpul pentru o nouă postare, prima pe anul acesta. Astfel, mi-am strâns puterile, precum şi sursa de inspiraţie, puţină câtă a fost, să vă mărturisesc că îmi e dor să mă mai leg de proştii care reuşesc în câteva secunde să îţi strice ziua, să îţi taie orice elan şi să te facă să îţi fie ţie ruşine pentru prostia lor.

Pe principiul Ce este un coş? Un obiect de nuiele, întrebarea fiind adresată de un idiot, care, chipurile, era poliţist, unui intelectual prizonier, scenă care face parte din filmul Cel mai iubit dintre pământeni,mă întristez când văd astfel de scene în jurul meu, că se mai întâmplă astfel de lucruri într-o Românie, cică, Europeană, şi, să o spun pe cea dreaptă, inclusiv mie mi sa întâmplat. Desigur că eu nu mă consider un intelectual, aidoma personajului din filmul menţionat, dar nu e în regulă când vine oareşcine, că nu pot să îl denumesc cinveva, la tine şi te tratează cu superioritate, doar pentru că este şef.

Am un respect deosebit pentru părinţii mei care m-au educat bine şi am primit cei şapte ani de acasă şi m-au învăţat ce înseamnă respectul faţă de celălalt, indiferent dacă este sau nu şef, indiferent de nivelul de cultură, de statut social sau orice altceva. Dacă cumva aţi citit romanul lui George Orwerll 1984, sau aţi văzut filmul, sau aţi citit cartea lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, vă faceţi o idee despre ceea ce am încercat să spun, şi poate am reuşit, sau poate nu, de aceea am dat şi recomandările anterioare. Poate vă întrebaţi de ce am menţionat despre 1984, deoarece acolo întâlnim ideea de Big Brother, de partid care ştie tot, care conduce tot, şi, parcă văd o oarecare asemănare cu un partid de la noi, care e cam peste tot, şi îşi plasează oamenii lor cam în toate funcţiile de conducere, doar ca să deţină un oarecare control.

Concluzia este că, în primul rând trebuie să fim oameni, şi să ne respectăm ca atare, fără impresii şi aere de superioritate şi alte acte de snobism.

Coada de la frizerie

2009-12-25T04:34:00.000-08:00

Gata! Nu mă mai pot abţine! Un lucru nu îmi place în prag de sărbători - fie el Crăciunul, Anul Nou sau Paştele. Nu îmi place faptul că totdeauna e coadă la frizerie sau la coafor. Am ajuns să "vânez" frizerii pentru ca să reuşesc să îmi fie aranjată podoaba capilară.
Îmi place la nebunie agitaţia, pregătirea şi umblătura pentru aceste sărbători, dar, să v-o spun pe a dreaptă, trecând peste faptul că trebuie să alerg după frizerii, situaţia e destul de haioasă. Ma bufneşte râsul când intru într-o frizerie şi văd aglomeraţia dinăuntru. Toată lumea stă şi aşteaptă cuminte! Să mori de râs nu altceva. În decurs de 2 sau 3 zile am colindat nu ştiu câte frizerii, din 2 oraşe diferite, si, acelaşi rezultat: "nu mai avem loc momentan, numai după sărbători!" Nici la frizerie nu poţi să te duci dacă nu cunoşti pe cineva. Am avut noroc cu un prieten pe care l-am sunat şi am mers cu el la o frizerie ca să sărbătoresc şi eu Crăciunul aranjat.
Crăciun Fericit oameni buni si, mai încercaţi să vă descreţiţi frunţile, măcar de sărbători.

P.S. Nu vă mai lăsaţi tunsul pe ultima sută de metri că veţi păţi ca şi mine. :)

Ninge ... în decembre

2009-12-16T23:15:00.000-08:00

Sunt uimit, încă, pentru că ninge afară. Ninge în luna decembrie. Nu imi vine să cred. Şi pe mine, precum şi pe autorităţile locale "competente" ne-a luat ninsoarea prin surprindere. A venit zăpada, culmea, şi în luna decembrie prin surprindere, nici nă ne aşteptam.
De două zile ninge, iar circulaţia pe şosele precum şi pe trotuare se desfăşoară ca şi pe patinoar.
E nebunie!

[...]

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa
- Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

George Bacovia

Completări pentru articolul Te iubesc ... România!

2009-12-09T03:06:00.000-08:00

Postare intitulată Te iubesc ... România! mai are nevoie de unele completări.
        A nu se înţelege că urăsc România, ci doar vreau să trag un semnal de alarmă. Un prieten de-al meu (Ciovică Liviu) spunea în felul următor: cu cat o franghie e facută din mai multe fire, aceasta poate să ţină şi un leu.
          Cu cât vor citi şi vor înţelege mai mulţi mesajul pe care am încercat să îl exprim, cu atât se vor uni mai mulţi şi vor face ceva în privinţa asta. Nu trebuie să aşteptăm să se întâmple lucrurile în jurul nostru, ci trebuie să fim noi protagoniştii, noi trebuie să acţionăm.
          Trebuie să arătăm şi să demonstrăm că în România se întâmplă şi lucruri bune, nu doar ceea ce vedem la TV, să arătăm că există şi frumos, că există şi iubire adevărată şi, nu în ultimul rând înţelegere.

Te iubesc ... România!

2009-12-09T02:10:00.000-08:00

Te iubesc ... România!

Te iubesc pentru tot ceea ce reprezinţi, pentru tot ce însemni pentru mine. Te iubesc pentru că esti pe primul loc în Europa în toate clasamentele, te iubesc pentru că ai cele mai puţine taxe dar şi cele mai mici, te iubesc pentru că eşti cea mai curată ţară din lume, pentru că aici în România oamenii nu fumează şi nici nu aruncă chiştoacele şi gunoaiele pe jos.

Te iubesc România pentru că locuitorii tăi ascultă numai muzică jazz şi clasică, pentru că nu există pături sociale, toţi fiind egali, pentru că toţi locuitorii tăi sunt oameni de cultură şi oameni foarte educaţi, pentru că nu există vagabonzi pe străzi şi huligani.

Te iubesc România pentru că eşti condusă numai de politicieni competenţi, care sunt interesaţi de binele ţării şi de bunul mers al lucrurilor. Te iubesc pentru pentru emisiunile difuzate la TV, deoarece nu manipulezi şi prosteşti lumea cu televizotul ca şi în alte ţări. Te iubesc pentru că nu există şomeri, toată lumea munceşte şi face numai ceea ce îi place.

Te iubesc pentru produsele ecologice şi tradiţionale care sunt produse în ţară, şi pentru că nu imporţi lucruri de calitate slabă. Tu exporţi doar produse foarte bune pentru toată lumea.

Te iubesc România şi niciodată nu vreau să plec de aici unde se trăieşte din ce în ce mai bine.

Da-ţi un comment şi voi şi spuneţi daca sunteţi sau nu de acord cu mine, spuneţi şi voi ce iubiţi la această ţărişoară :)

Bucurie sufletească

2009-12-07T08:25:00.000-08:00

Vă împărtăşesc câteva gânduri despre bucuria sufletească pe care am trăit-o zilele trecute, mai exact sâmbătă, de Moş Nicolae, împreună cu colegii mei din Clubul Rotaract Alba. Cu ocazia acestei sărbători am fost la două case de tip familil din judeţul Alba, la Vingard şi Blaj şi le-am dat copiilor de acolo câte o plăsuţă cu o mică atenţie, lucruri pe care noi, cei din Rotaract Club Alba le-am obţinut pentru ei. Bucuria care sa citit pe feţele lor sa reflectat asupra noastră, deoarece, după tot efortul depus am ştiut că am făcut nişte copii fericiţi, măcar acum de sărbători.

Această acţiune face parte dintr-un proiect mai amplu pe care Rotarct Club Alba îl desfăşoară în cele două case de tip familial, din Blaj şi Vingard, prioect intitulat Să ne pregătim pentru viaţă.

Nu ezitaţi să fiţi voluntari, să faceţi lucruri şi fapte care să îi mulţumească pe cei din jurul vostru, pentru că - nu cred că vă spun noutăţi - veţi avea parte şi voi de bucurie sufletească, într-un cuvânt, veţi fi mulţumiţi de voi.

"A servi e mai presus de lege"

www.rotaractalba.ro

Cei 7 ani de acasă ...

2009-11-26T08:46:00.000-08:00

Zilele trecute aud la un post de radio o emisiune a cărei temă era foarte interesantă: Care educaţie e mai importantă? cea din şcoală sau cea de acasă (cei 7 ani de acasă).

Deoarece nu mi-am exprimat părerea la momentul respectiv în legătură cu această temă, profit acum. Ambele tipuri de educaţie sunt foarte importante, în opinia mea . De ce susţin asta? Pentru că educaţia primită acasă, adică cei 7 ani, se face în funcţie de educaţia părinţilor. Dacă părinţii au primit o educaţie bună, atât la şcoală cât şi acasă, pot să îi ofere copilului "7 ani buni". Dar pe viitor, dacă copii noştri sunt martorii unor fapte meschine şi bazate pe felurite nepotisme şi au ca exemple şi modele nişte scursuri ale societăţii, la rândul lor exemplul şi învăţăturile pe care le vor trimite mai departe vor fi de aşa natură.

Nu vreau să mă adâncesc prea tare în subiect, să pomenesc despre "bunul nostru sistem de învăţământ", precum şi despre importanţa societăţii în dezvoltarea noastră.

Concluzia e că toate lucrurile şi faptele - fie bune, fie rele - care se întâmplă acum vor avea impact pe viitor. Şi după aceea ne mai întrebăm ... DE CE NI SE ÎNTÂMPLĂ ASTA?

Acestea fiind spuse ... HAIDEŢI Ă LUĂM ATITUDINE.

Din ciclul "Mare Ţi-e grădina"

2009-11-23T06:14:00.000-08:00

Da, cei de la Radio Guerrilla (La Unica Radio Con Cojones) au un spot foarte "adânc", care sună în felul următor: Când îi văd cât sunt de proşti, îmi vine să mă reproduc. Sunt de acord în totalitate cu ei ... mai ales cand văd zilnic în jurul meu fel şi fel de specimene. Dar, vorba aia, ei nu sunt de vină cu nimic, Pământu-i rău că-i ţine. (după cum spune colega mea Milena ... ca tocmai am fost mustrat pentru drepturi de autor)

Atât deocamdata, că nu mai vreau să mă gândesc ... nu merită.

O carte buna :)

2009-11-11T05:28:00.000-08:00

    E foarte dificil să scrii cu adevărat ceva interesant, indiferent de suportul la care se face referire - în cazul de faţă blogul - deoarece de cele mai multe ori, ideile, inspiraţia vin în momentele cele mai nepotrivite, când, fie nu poţi să notezi ceea ce gândeşti, fie nu ai pe ce să notezi. Am menţionat într-un articol anterior despre nevoia de cultură a societăţii în care trăim şi despre mediocritatea care ne înconjoară, astfel, nu îmi mai rămâne decât să încerc şi eu, puţin, cât reuşesc, să contribui la o oarecare "descreţire de frunţi" precum şi destindere a celor care gustă scrierile postate pe acest blog.
    Asadar nu imi mai rămâne decât să vă prezint vouă, una dintre cărtile recent citite: Dan Lungu, Sunt o babă comunistă, apărută la Editura Polirom, 2007. Un roman foarte accesibil, care captează interesul încă după primele rânduri. În esenţă, autorul prezintă două moduri de gândire diferite: cea de dinainte de revoluţie, precum şi cea de după revoluţie. Acestea sunt deduse din faptele, frământările şi modul de gândire a unei mame, acum pensionară, care îşi povesteşte viaţa şi încearcă să îşi dea seama dacă a avut sau nu o gândire "comunistă", şi dacă acest mod de a gândi persistă şi în prezent.
    Nu voi face acum un rezumat sau o prezentare a acţiunii romanului, ci vă îndemn să faceţi rost de acest roman şi să îl parcurgeţi.
    Imi asum răspunderea dar totodată şi responsabilitatea de a-l cita pe Cristian Teodorescu cu ale sale câteva rânduri de pe coperta volumului: "Cu verva lui de mare povestitor, Dan Lungu mă face să văd în el un Creangă şcolit la Socioligie, spiritual, colportor deopotrivă de vorbe porcoase împerecheate cu umor şi de ironii scăpărătoare, de intelectual sceptic. Puteţi să mă credeţi pe cuvânt, dar e mai bine să vă convingeţi."

Oare se aplică?

2009-10-13T04:23:00.000-07:00

Deoarece mi s-a atras atenţia să postez şi texte mai amuzante, mai jos am scris nişte legi care, chiar dacă par amuzante la o primă vedere, dacă stăm puţin să cugetăm asupra lor, ne dăm seama că sunt cam adevărate :)
Aşa că ... vă las să savuraţi:

Legea lui Sigstad: Când îţi vine rândul, se schimbă regulile
Principiul poker-ului: Nu arăta niciodată că ştii să trişezi celor cu care joci.
Legea reportajului sportiv: Când camera de filmat se opreşte pe un atlet, el tocmai va scuipa sau se va scărpina.
Legea maşinii, a lui Vole: Autoturismul propriu consumă mai multă benzină şi ulei decât oricare altul.
Prima lege a actorului: Orice s-ar întâmpla, fă în aşa fel încât să pară făcut intenţionat.
Legea proporţionalităţii a lui Reynolds: Viteza vântului creşte direct proporţional cu costul rearanjării coafurii.
Observaţia lui Gabirol: Înţelepţii sunt mulţumiţi când descoperă adevărul, proştii atunci când descoperă falsul.
Legea lui Evans: Când prietenii noştri ajung la putere, nu mai sunt prietenii noştri.
Legea inteligenţei a lui McCarthy: A fi politician este ca şi cum ai fi antrenor de fotbal. Trebuie să fi îndeajuns de deştept pentru a înţelege jocul şi de ajuns de naiv pentru a crede că este important.
Legea examenului, a lui Weisman: Dacă eşti sigur pe tine, după ce tocmai ai încheiat un examen, este pentru că nu ştii de ajuns ca să îţi dai seama că nu poţi fi sigur de nimic.
Regula partenerului de pat: Cel care sforăie, adoarme primul.
Legea dragostei: Oamenilor de care eşti atras li se pare întotdeauna că semeni cu altcineva.

Comunicarea de azi

2009-10-05T01:30:00.000-07:00

Omul comunică. Orice gând, orice trăire şi-o îndreaptă spre altcineva. Atunci când nu este nimeni prin preajmă, îşi comunică sieşi, împărţindu-se în două, fiind, de dragul vorbirii, în acelaşi act, şi emiţător, şi receptor.

Cantitativ, omul de astăzi comunică cu altul mai mult decât cu semenii lui de odinioară. Are posibilităţi tehnice de a-şi accesa interlocutorul oricând şi oriunde, de a-i vorbi on line de parcă l-ar avea în faţă. Dar calitativ? Poate să comunice la fel de intens ca omul de altădată, poate avea aceeaşi plăcere a rostirii vorbei şi a ascultării sau a învăluirii cu privirea, utilizând tehnologiile recente? Atât cât trăieşte, omul este prins într-un vârtej al comunicării din care nu poate ieşi. Comunică cu toată fiinţa sa, prin toate simţurile sale utilizând cuvinte mai presus de fire. Omului contemporan i se comunică mai mult ca oricând. Îl informează masiv şcoala, biblioteca, este asaltat cu informaţie şi divertisment de mass-media, este bombardat cu informaţii prin fluturaşi, pliante, ghiduri, broşuri, şi nu în ultimul rând internetul. Este bombardat cu o sumedenie de informaţii pe această cale, contează ceea ce alege să recepteze şi conteaza dacă ştie să profite de ele. Datorită tehnologiilor de astăzi, comunicarea s-a modificat substanţial. Nu se mai pune accent pe feeling-ul trimis, pe sentimentul generat de emiţător, ci pe mesaj. Nu ştiu dacă e un lucru bun sau rău, dar după părerea mea, dacă lipseşte feeling-ul, şi mesajul trimis poate să capete o altă valenţă, o altă semnificaţie.

Bring it on!

2009-10-02T04:03:00.001-07:00

Sunt pregatit pentru tot: a inceput scoala (ma refer in cazul de fata la Universitate), au inceput activitatile extrascolare, dar totodata si problemele si stresul aferent. Sunt pregatit pentru tot si toate. Ma simt energic si gata "sa le rup fasu" celor care nu isi vad de viata lor si incearca sa imi puna bete in roata. Nu trec nimic cu vedere, asta poate si datorita faptului ca sunt in zodia gemeni si, din cate stiu eu, o caracteristica a acestei zodii este faptul ca nu uita nimic. Abia astept sa traiesc experiente noi si sa ma lovesc de tot felul de greutati. De ce sper sa ma lovesc de tot felul de greutati? pentru ca din orice chestiune mai dificila pe care o intampini acumulezi o anumita experienta, asta dacă esti genu de persoană care învaţă din experienţele trăite, şi eu sunt genul ăla.

Intr-un cunvât: bring it on ... gimme your best shot .... let's see what you are capable of!

2009-09-28T01:24:00.000-07:00

Da, am inceput si eu sa scot putin capul dintre urechi, si am observat una-alta prin jurul meu, si nu mi-a prea placut. Printre multitudinea de uratenii din jurul nostru, un lucru foarte nasol e ca sunt tot felul de "oameni cu functii" care nu prea au habar cu ce se mananca activitatea lor. Sunt "activisti de partid" care, printr-o modalitate sau alta, au ajuns sa ocupe o functie doar asa ... ca sa aiba functie. Nu vreau sa dau exemple acum, dar cu totii stim ca sunt foarte multe persoane din conducerea unor institutii la ora actuala care au ajuns pe un criteriu politic acolo.

Chestiunea in sine e mult mai grava decat pare. Asadar, ideea e ca nu prea conteaza daca te-a pus partidul in functie de conducere atata timp cat iti faci treaba ca la carte, problema e ca "e cate unii domne" care pe langa faptul ca "nu stie cu ce se mananca", mai si semnalizeaza, si problema mai grava este ca ... "e din ce in ce mai multi".

Asta este societatea in care traim. Nu vreau sa filosofez acuma pe aceasta tema, dar dupa parerea mea principalii vinovati suntem noi, pentru ca lasam oameni de acest gen sa ne reprezinte, sa ne conduca si sa ne influenteze viata. Noi suntem vinovatii pentru ca incet-incet am devenit un popor de mediocrii, si asta in mare parte din cauza televizorului, care in loc sa incerce sa ne culturalizeze putin, difuzeaza ce se vinde, ce au inceput unii sa guste din plin, adica Magda Ciumac, Nikita si Riki (sau cum il cheama). Nu ne mai place un concert de calitate, o emisiune de cultura sau chestiuni de genu, ne place in schimb scandalul, cine s-a mai combinat cu cine si alte probleme existentiale de acest gen. Oare cati dintre noi au vizionat in ultima perioada o emisiune buna, gen Garantat 100%, sau orice emisiune pe Discovery, sau ... cati dintre noi asculta un radio de calitate, sau o muzica culta ... cati dintre noi a fost recent la un concert de muzica clasica, ca daca zic concert obisnuit toata lumea se gandeste la zilele orasului si la mici, bere si o trupa jalnica care face playback. Hmmmm?? asta este marea problema la care ar trebui sa meditam.

Ideea e simpla, daca ne respectam pe noi, vom fi respectati si de catre cei din jur.

2009-09-27T06:06:00.001-07:00

ceva pentru inveput ... hmmm .... nu prea stiu, dar cand voi avea ceva concret despre care sa scriu ... am sa revin atunci